străfund (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)STRĂFÚND, străfunduri, s. n. Loc, punct situat la mare adâncime, în interior; adânc. –
Stră- +
fund.străfund (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)străfúnd s. n.,
pl. străfúnduristrăfund (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)STRĂFÚND, străfunduri, s. n. Loc, punct situat la mare adâncime, în interior; adânc. —
Pref. stră- +
fund.