străbătător - explicat in DEX

străbătător (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
STRĂBĂTĂTÓR, -OÁRE, străbătători, -oare, adj. 1. Care străbate sau care pătrunde prin ceva. ♦ Fig. Care învinge cu ușurință piedicile; răzbătător. 2. Care cutreieră, care parcurge un loc, o suprafață. – Străbate + suf. -ător.

străbătător (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
străbătătór adj. m., pl. străbătătóri; f. sg. și pl. străbătătoáre

străbătător (Dicționaru limbii românești, 1939)
străbătătór, -oáre adj. Fig. Care străbate și obține, care nu se lasă pînă nu capătă: om străbătător.

străbătător (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
STRĂBĂTĂTÓR, -OÁRE, străbătători, -oare, adj. 1. Care străbate sau care pătrunde prin ceva. ♦ Fig. Care învinge cu ușurință piedicile; răzbătător. 2. Care cutreieră, care parcurge un loc, o suprafață. — Străbate + suf. -ător.