strășnicie - explicat in DEX

strășnicie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
STRĂȘNICÍE s. f. 1. Atitudine, condiție etc. aspră, severă; asprime, severitate. 2. Putere, forță. 3. Grozăvie. – Strașnic + suf. -ie.

strășnicie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
strășnicíe s. f., art. strășnicía, g.-d. strășnicíi, art. strășnicíei

strășnicie (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
strășnicie f. severitate.

strășnicie (Dicționaru limbii românești, 1939)
strășnicíe f. (d. strașnic). Calitatea de a fi strașnic. – Și străjn- (vest).

strășnicie (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
STRĂȘNICÍE s. f. 1. Atitudine, condiție etc. aspră, severă; asprime, severitate. 2. Putere, forță. 3. Grozăvie. — Strașnic + suf. -ie.