strâmtoare - explicat in DEX

strâmtoare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
STRÂMTOÁRE, strâmtori, s. f. 1. Loc strâmt, îngust, între munți sau între dealuri; defileu, trecătoare. ♦ P. gener. Loc îngust. 2. Fâșie îngustă de apă care leagă două mări sau oceane și se află între două porțiuni de uscat apropiate. 3. Faptul de a fi strâmt. 4. Fig. Situație grea, stânjenitoare (datorită lipsei de bani); încurcătură, jenă (financiară). – Strâmt + suf. -oare.

strâmtoare (Dicționar de argou al limbii române, 2007)
strâmtoare, strâmtori s. f. (er.) vagin.

strâmtoare (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
strâmtoáre s. f., g.-d. art. strâmtórii; (locuri înguste, brațe de mare) pl. strâmtóri

strâmtoare (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
strâmtoare f 1. loc strâmt sau înfundat între doi munți: strâmtoarea Termopilelor; 2. braț îngust de mare între două uscaturi: strâmtoarea de Gibraltar; 3. fig. lipsă mare: se află în mare strâmtoare.

strâmtoare (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
STRÂMTOÁRE, strâmtori, s. f. 1. Loc strâmt, îngust, între munți sau între dealuri; defileu, trecătoare. ♦ P. gener. Loc îngust. 2. Fâșie îngustă de apă care leagă două mări sau oceane și se află între două porțiuni de uscat apropiate. 3. Faptul de a fi strâmt. 4. Fig. Situație grea, stânjenitoare (datorită lipsei de bani); încurcătură, jenă (financiară). — Strâmt + suf. -oare.