strâmtare(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) STRÂMTÁRE,strâmtări, s. f. Acțiunea de a (se) strâmta și rezultatul ei. – V. strâmta.
strâmtare(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) strâmtáre s. f., g.-d. art. strâmtắrii; pl. strâmtắri
strâmtare(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) STRÂMTÁRE,strâmtări, s. f. Acțiunea de a (se) strâmta și rezultatul ei. — V. strâmta.