strâmbet (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)STRẤMBET, strâmbete, s. n. (Rar) Strâmbătură, grimasă. –
Strâmba +
suf. -et.strâmbet (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)strấmbet (rar)
s. n.,
pl. strấmbetestrâmbet (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)STRÂMBÉT, strâmbete, s. n. (Rar) Strâmbătură, grimasă. —
Strâmba +
suf. -
et.