strâmbătură - explicat in DEX

strâmbătură (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
STRÂMBĂTÚRĂ, strâmbături, s. f. 1. Faptul de a (se) strâmba; grimasă, schimonoseală, schimonositură a feței; strâmbet. ♦ Imitare (în batjocură) a gesturilor, mimicii cuiva. ♦ Fig. Fandoseală, sclifoseală. 2. (Concr.) Obiect strâmb, încovoiat. – Strâmba + suf. -ătură.

strâmbătură (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
strâmbătúră s. f., g.-d. art. strâmbătúrii; pl. strâmbătúri

strâmbătură (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
strâmbătură f. grimasă.

strâmbătură (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
STRÂMBĂTÚRĂ, strâmbături, s. f. 1. Faptul de a (se) strâmba; grimasă, schimonoseală, schimonositură a feței; strâmbet. ♦ Imitare (în batjocură) a gesturilor, mimicii cuiva. ♦ Fig. Fandoseală, sclifoseală. 2. (Concr.) Obiect strâmb, încovoiat. — Strâmba + suf. -ătură.