stosișor(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) STOSIȘÓR,stosișoare, s. n. Diminutiv al lui stos. – Stos + suf. ișor.
stosișor(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) stosișór (rar) s. n., pl. stosișoáre
stosișor(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) STOSIȘÓR,stosișoare, s. n. (Rar) Diminutiv al lui stos. — Stos + suf. -ișor.