stol (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)STOL, stoluri, s. n. 1. Grup (mare) de păsări zburătoare de același fel.
2. Grup (mare) de ființe omenești; pâlc, ceată. ♦
Spec. (
Înv.) Coloană de soldați; grosul unei armate. ♦ (Rar) Mulțime, grămadă de lucruri de același fel.
3. (
Reg.) Mănunchi, buchet. – Din
ngr. stólos „flotă”.
stol (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)stol (-luri), s. n. –
1. (Înv.) Coloană de soldați în ordine de mers sau de bătaie. –
2. Grup de păsări. –
3. Mulțime, grămadă, gloată, partidă. Mgr. στόλος (Roesler 575; Cihac, II, 703; Murnu; Densusianu,
Rom., XXXIII, 286;
cf. REW 8276). –
Der. stoli, vb. (a reuni, a grupa, a pune în ordine).
stol (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)stol (-luri), s. n. –
1. Masă. –
2. Reședință, capitală. –
Megl. stol „scaun”.
Sl. stolŭ „bază”, din
v. germ. stôls (›
germ. Stuhl),
cf. cr.,
slov.,
rus. stol „masă” (Cihac, II, 370). Înv. –
Der. stoler, s. m. (tîmplar, dulgher), din
sl. stolarĭ, rut.,
rus. stoljar (Tiktin; Conev 76);
stolerie, s. f. (tîmplărie);
stoleriță s. f. (nevastă de tîmplar);
stoliță, s. f. (
înv., capitală, reședință), dim
sb.,
rus. stolica; stolnic, s. m. (
înv., servitor care se ocupa de masă;
înv., băiat la bucătărie; dregător domnesc, șeful bucătărie palatului; din
sec. XVIII, titlu onorific de boierie, asimilat de Regulamentul Organic cu gradul de căpitan), din
sl. stolĭnikŭ (Miklosich,
Slaw. Elem., 46);
stolniceasă, s. f. (nevastă de stolnic);
stolnicie, s. f. (slujba de stolnic);
stolnicel, s. m. (băiat care servea masa). – Din
rom. provine
ngr. στόλνιϰος (Meyer,
Neugr. St., II, 79).
stol (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)stol s. n.,
pl. stóluristol (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)stol n.
1. massă în mișcare:
stolul oștirilor turcești BĂLC.;
2. cârd de păsări ce sboară împreună:
din zare depărtată răsar’ un stol de corbi EM.;
3. fig. grămadă:
stoluri, stoluri trec prin minte dulci iluzii EM. [Gr. bizantin STÓLOS, flotă, termen nautic cu sensul generalizat: mare număr de corăbii, mulțime de lucruri sau de ființe în mișcare].
stol (Dicționaru limbii românești, 1939)stol n., pl.
urĭ (mgr.
stólos, flotă, vgr. „expedițiune, flotă, trupă”).
Vechĭ. Trupă ordonată, coloană:
un stol de Leșĭ (Cost. 1, 279). Cîrd mare de păsărĭ zburătoare, de lăcuste (saŭ și de copiĭ, de tinerĭ):
un stol de ciorĭ. Organizțiune străjerească pe lîngă o școală, o fabrică ș. a. Serbia. Tufă. V.
stolos, poșidic.stol (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)STOL, stoluri, s. n. 1. Grup (mare) de păsări zburătoare de același fel.
2. Grup (mare) de ființe omenești; pâlc, ceată. ♦
Spec. (
înv.) Coloană de soldați; grosul unei armate. ♦ (Rar) Mulțime, grămadă de lucruri de același fel.
3. (
Reg.) Mănunchi, buchet. — Din
ngr. stólos „flotă”.