stoc - explicat in DEX

stoc (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
STOC, stocuri, s. n. Cantitate de bunuri (materii prime, materiale etc.) existente, la un moment dat, ca rezervă în depozitul unui magazin, al unei întreprinderi, într-o piață în vederea asigurării continuității producției sau a desfacerii. – Din fr., engl. stock.

stoc (Dicționar de arhaisme și regionalisme, 2002)
stoc! interj. (reg.) hăis!

stoc (Dicționar de neologisme, 1986)
STOC s.n. 1. Cantitate de mărfuri care există într-un depozit, într-un magazin etc. 2. (Geol.) Masă de rocă eruptivă consolidată care străpunge stratele scoarței în care se include. [Cf. fr., engl. stock].

stoc (Marele dicționar de neologisme, 2000)
STOC s. n. 1. cantitate de mărfuri într-un depozit, magazin etc. 2. masă de rocă eruptivă consolidată care străpunge straturile scoarței în care se include. 3. cantitățile de apă ce se scurg în mod natural într-o secțiune a unui curs de apă într-un an mediu. (< fr., engl. stock)

stoc (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)
stoc (stocuri), s. n. – Depozit, cantitate de bunuri existente într-un depozit. – Var. stock. Engl. stock.

stoc (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
stoc s. n., pl. stócuri

stoc (Dicționaru limbii românești, 1939)
*stoc n., pl urĭ (fr. [d. engl.] stock). Cantitate (de mărfuri într’un tîrg, de banĭ numerarĭ într’o bancă ș. a.). – Fals ștoc.

stoc (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
STOC, stocuri, s. n. Cantitate de bunuri (materii prime, materiale etc.) existente, la un moment dat, ca rezervă în depozitul unui magazin, al unei întreprinderi, într-o piață în vederea asigurării continuității producției sau a desfacerii. — Din fr., engl. stock.