știre (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ȘTÍRE, știri, s. f. 1. Veste, informație; noutate. ◊
Expr. A ști de știrea (cuiva) sau
a-i ști (cuiva
de)
știre = a avea vești despre cineva, a ști unde se află, ce face cineva. ♦ (
Concr.) Document; sursă de informație.
2. Cunoaștere, cunoștință. ◊
Loc. adv. cu (sau
fără)
știrea cuiva = cu (sau fără) știința cuiva;
p. ext. cu (sau fără) învoirea, încuviințarea cuiva.
În știrea cuiva = în grija sau în paza cuiva.
A da (cuiva)
de știre = a vesti, a anunța. –
V. ști.