stereotip - explicat in DEX

stereotip (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
STEREOTÍP, -Ă, (I) stereotipuri, s. n., (II) stereotipi, -e, adj. I. S. n. 1. Placă plană sau semicilindrică, turnată din metal, mulată în cauciuc sau în alt material plastic, reprezentând reproducerea unui text sau a unui clișeu și întrebuințată ca formă de tipar la tipărirea edițiilor unei lucrări de mare tiraj. 2. (În sintagma) Stereotip dinamic = sistem de reflexe condiționate care se formează datorită repetării în aceeași succesiune a condițiilor din mediul înconjurător. II. Adj. 1. Tipărit după un stereotip (I 1). 2. Fig. Care se repetă în aceleași condiții, care este mereu la fel, neschimbat, obișnuit, banal; stereotipic; banalizat prin repetare. [Pr.: -re-o-] – Din fr. stéréotype.

stereotip (Dicționar de neologisme, 1986)
STEREOTÍP s.n. Planșă sau tipar solid reprezentând copia unui zaț sau a unui clișeu, care servește la tipărirea edițiilor unei lucrări de mare tiraj. [< fr. stéréotype, cf. gr. stereos – solid, typos – caracter].

stereotip (Dicționar de neologisme, 1986)
STEREOTÍP adj. 1. (Poligr.; op. eterotip) Tipărit după stereotip. 2. (Fig.; peior.) Care este reprodus în aceeași formă; foarte comun, mereu același; obișnuit, banal. // s.m. (Fiziol.) Stereotip dinamic = complex de mișcări sistematizate în urma unor repetări în condiții identice, a căror succesiune se realizează automat. [< fr. stéréotype].

stereotip (Marele dicționar de neologisme, 2000)
STEREOTÍP, -Ă I. adj. 1. tipărit după un stereotip (III). 2. (fig.; peior.) reprodus în aceeași formă; comun, mereu același, neschimbat; obișnuit, banal. II. s. m. (fiziol.) ~ dinamic = complex stabil de reacții reflex-condiționate, în urma unei succesiuni constante a stimulilor. III. s. n. planșă, tipar solid, copia unui zaț sau a unui clișeu care servește la tipărirea edițiilor unei lucrări de mare tiraj; stereo² (II). (< fr. stéréotype)

stereotip (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
stereotíp¹ (-re-o-) adj. m., pl. stereotípi; f. stereotípă, pl. stereotípe

stereotip (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
stereotíp² (-re-o-) s. n., pl. stereotípuri

stereotip (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
stereotip a. 1. tipărit cu planșe ale căror caractere, nu sunt mobile și cari se conservă pentru tiparuri noui: edițiune stereotipă; 2. fig. neschimbat.

stereotip (Dicționaru limbii românești, 1939)
*stereotíp, -ă adj. (vgr. stereós, sólid, și týpos, tip [tipar]). Tipărit cu paginĭ ale căror litere rămîn cum aŭ fost culese și în dreptate și care se păstrează așa p. edițiunile viitoare: edițiune stereotipă. Fig. Neschimbat: zîmbet stereotip. – Și -ípic.

stereotip (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
STEREOTÍP, -Ă, (I) stereotipuri, s. n., (II) stereotipi, -e, adj. I. S. n. 1. Placă plană sau semicilindrică, turnată din metal, mulată în cauciuc sau în alt material plastic, reprezentând reproducerea unui text sau a unui clișeu și folosită ca formă de tipar la tipărirea edițiilor unei lucrări de mare tiraj. 2. (În sintagma) Stereotip dinamic = sistem de reflexe condiționate care se formează prin repetarea acțiunii acelorași stimuli condiționali într-o succesiune determinată. II. Adj. 1. Tipărit după un stereotip (I 1). 2. Fig. Care se repetă în aceleași condiții, care este mereu la fel, neschimbat, obișnuit, banal; stereotipic; banalizat prin repetare. [Pr.: -re-o-] — Din fr. stéréotype.