stereoacustică - explicat in DEX

stereoacustică (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
STEREOACÚSTICĂ s. f. Ramură a acusticii care se cupă cu determinarea direcțiilor din care vin sunetele. [Pr.: -re-o-a-] – Din fr. stéréo-acoustique.

stereoacustică (Dicționar de neologisme, 1986)
STEREOACÚSTICĂ s.f. Ramură a acusticii care se ocupă cu determinarea direcțiilor din care vin sunetele. [Pron. -re-o-a-, gen. -cii. / cf. fr. stéréoacoustique].

stereoacustică (Marele dicționar de neologisme, 2000)
STEREOACÚSTICĂ s. f. ramură a acusticii care se ocupă cu determinarea direcțiilor din care vin sunetele. (< fr. stéréoacustique)

stereoacustică (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
stereoacústică (-re-o-a-) s. f., g.-d. art. stereoacústicii

stereoacustică (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
STEREOACUSTÍCĂ s. f. Metodă de determinare a direcțiilor din care vin sunetele. [Pr.: -re-o-a-] —Din fr. stéréo-acustique.