stemuire - explicat in DEX

ștemui (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ȘTEMUÍ, ștemuiesc, vb. IV. Tranz. A lovi sau a presa marginea unei table nituite sau marginea capetelor de nit, pentru a asigura etanșeitatea îmbinării. – Din germ. stemmen.