ștemui - explicat in DEX

ștemui (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ȘTEMUÍ, ștemuiesc, vb. IV. Tranz. A lovi sau a presa marginea unei table nituite sau marginea capetelor de nit, pentru a asigura etanșeitatea îmbinării. – Din germ. stemmen.

ștemui (Marele dicționar de neologisme, 2000)
ȘTEMUÍ vb. tr. a etanșa marginile tablelor nituite, cu ajutorul unei unelte speciale. (după germ. stemmen)

ștemui (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
ștemuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ștemuiésc, imperf. 3 sg. ștemuiá; conj. prez. 3 să ștemuiáscă

ștemui (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
ȘTEMUÍ, ștemuiesc, vb. IV. Tranz. A lovi sau a presa marginea unei table nituite sau marginea capetelor de nit, pentru a asigura etanșeitatea îmbinării. — Din germ. stemmen.