stelișoară (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)STELIȘOÁRĂ, stelișoare, s. f. (
Reg.)
1. Steluță (
I).
2. (
Bot.) Steliță. –
Stea +
suf. -ișoară.stelișoară (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)stelișoáră (
reg.)
s. f.,
g.-d. art. stelișoárei; pl. stelișoárestelișoară (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)stelișoară f.
1. specie de mărgărită:
stelișoară, blânde nalbe AL.;
2. tăiței în formă de stele.
stelișoară (Dicționaru limbii românești, 1939)stelișoáră (
oa dift.) f. Stea mică. Pl. Tăĭețeĭ în formă de stele (steluțe).
stelișoară (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)STELIȘOÁRĂ, stelișoare, s. f. (
Reg.)
1. Steluță (
I).
2. (
Bot.) Steliță. —
Stele (
pl. lui
stea) +
suf. -
ișoară.