steliță (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)STELÍȚĂ, stelițe, s. f. Plantă erbacee din familia compozeelor, cu tulpina și frunzele păroase, cu flori dispuse în capitule, cele marginale albastre, iar cele centrale galbene; stelișoară
(Aster amellus). –
Stea +
suf. -iță.steliță (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)stelíță s. f.,
g.-d. art. stelíței; pl. stelíțesteliță (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)STELÍȚĂ, stelițe, s. f. Plantă erbacee din familia compozeelor, cu tulpina și frunzele păroase, cu flori dispuse în capitule, cele marginale albastre, iar cele centrale galbene; stelișoară (
Aster amellus). —
Stele (
pl. lui
stea) +
suf. -
iță.