stavilă - explicat in DEX

stavilă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
STÁVILĂ, stavile, s. f. Construcție mobilă sau parte mobilă a unei construcții, manevrată manual sau mecanic, servind pentru a regla nivelul apelor curgătoare sau pentru a îndrepta spre alt făgaș cursul unei ape; p. restr. fiecare dintre obloanele verticale mobile ale stăvilarului, care, coborându-se sau ridicându-se, opresc apa sau îi dau drumul, după necesitate. ♦ Îngrămădire de bușteni, de crengi, de pământ etc. aduse de ape (la cotitura unui râu) și care îi împiedică cursul. ♦ P. gener. Piedică (materială), barieră. ◊ Loc. adv. Fără stavilă = întruna, necontenit; în mare cantitate, mult. ◊ Expr. A pune stavilă gurii = a-și impune tăcere, a se reține de a spune ceva. ♦ Fig. Opoziție, împotrivire; greutate, dificultate. [Pl. și: stávili] – Din sl. stavilo.

stavilă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
stávilă s. f., g.-d. art. stávilei; pl. stávile

stavilă (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
stavilă f. 1. barieră, obstacol; 2. lemnărie sau zidărie ce oprește apa să nu se reverse. [Slav. STAVILO, cumpănă].

stavilă (Dicționaru limbii românești, 1939)
stávilă f., pl. e și ĭ (vsl. stavilo, stavilă, cumpănă, d. stavati, a se opri; rus. stavilo, bază; pol. stawidlo, stavilă. V. stăvesc. Cp. cu pravilă, prașilă, povidlă, mocirlă). Barieră, obstacul, zăgaz opus apeĭ ca să nu se reverse. Fig. A pune stavilă invaziuniĭ Jidanilor.

stavilă (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
STÁVILĂ, stavile, s. f. Construcție mobilă sau parte mobilă a unei construcții, manevrată manual sau mecanic, servind pentru a regla nivelul apelor curgătoare sau pentru a îndrepta spre alt fagaș cursul unei ape; p. restr. fiecare dintre obloanele verticale mobile ale stăvilarului, care, coborându-se sau ridicându-se, opresc apa sau îi dau drumul, după necesitate. ♦ îngrămădire de bușteni, de crengi, de pământ etc. aduse de ape (Ia cotitura unui râu) și care îi împiedică cursul. ♦ P. gener. Piedică (materială), barieră. ◊ Loc. adv. Fără stavilă = întruna, necontenit; în mare cantitate, mult. ◊ Expr. A pune stavilă gurii = a-și impune tăcere, a se reține de a spune ceva. ♦ Fig. Opoziție, împotrivire; greutate, dificultate. [Pl. și: stavili ] — Din sl. stavilo.