stăvili (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)STĂVILÍ, stăvilesc, vb. IV.
Tranz. 1. A bara cursul unei ape cu ajutorul unui stăvilar; a zăgăzui.
2. Fig. A opri, a împiedica sau a face să înceteze ori să se atenueze ceva. – Din
stavilă.