stavilă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)STÁVILĂ, stavile, s. f. Construcție mobilă sau parte mobilă a unei construcții, manevrată manual sau mecanic, servind pentru a regla nivelul apelor curgătoare sau pentru a îndrepta spre alt făgaș cursul unei ape;
p. restr. fiecare dintre obloanele verticale mobile ale stăvilarului, care, coborându-se sau ridicându-se, opresc apa sau îi dau drumul, după necesitate. ♦ Îngrămădire de bușteni, de crengi, de pământ etc. aduse de ape (la cotitura unui râu) și care îi împiedică cursul. ♦
P. gener. Piedică (materială), barieră. ◊
Loc. adv. Fără stavilă = întruna, necontenit; în mare cantitate, mult. ◊
Expr. A pune stavilă gurii = a-și impune tăcere, a se reține de a spune ceva. ♦
Fig. Opoziție, împotrivire; greutate, dificultate. [
Pl. și:
stávili] – Din
sl. stavilo.stavilă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)stávilă s. f.,
g.-d. art. stávilei; pl. stávilestavilă (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)stavilă f.
1. barieră, obstacol;
2. lemnărie sau zidărie ce oprește apa să nu se reverse. [Slav. STAVILO, cumpănă].
stavilă (Dicționaru limbii românești, 1939)stávilă f., pl.
e și
ĭ (vsl.
stavilo, stavilă, cumpănă, d.
stavati, a se opri; rus.
stavilo, bază; pol.
stawidlo, stavilă. V.
stăvesc. Cp. cu
pravilă, prașilă, povidlă, mocirlă). Barieră, obstacul, zăgaz opus apeĭ ca să nu se reverse.
Fig. A pune stavilă invaziuniĭ Jidanilor.stavilă (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)STÁVILĂ, stavile, s. f. Construcție mobilă sau parte mobilă a unei construcții, manevrată manual sau mecanic, servind pentru a regla nivelul apelor curgătoare sau pentru a îndrepta spre alt fagaș cursul unei ape;
p. restr. fiecare dintre obloanele verticale mobile ale stăvilarului, care, coborându-se sau ridicându-se, opresc apa sau îi dau drumul, după necesitate. ♦ îngrămădire de bușteni, de crengi, de pământ etc. aduse de ape (Ia cotitura unui râu) și care îi împiedică cursul. ♦
P. gener. Piedică (materială), barieră. ◊
Loc. adv. Fără stavilă = întruna, necontenit; în mare cantitate, mult. ◊
Expr. A pune stavilă gurii = a-și impune tăcere, a se reține de a spune ceva. ♦
Fig. Opoziție, împotrivire; greutate, dificultate. [
Pl. și:
stavili ] — Din
sl. stavilo.