stanat (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)STANÁT, stanați, s. m. Sare a acidului stanic. – Din
fr. stannate.stanat (Marele dicționar de neologisme, 2000)STANÁT s. m. sare a acidului stanic. (< fr.
stannate)
stanat (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)stanát s. m.,
pl. stanáțistanat (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)STANÁT, stanați, s. m. Sare a acidului stanic. — Din
fr. stannate.