stână (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)STẤNĂ, stâne, s. f. Așezare păstorească de vară, la munte sau în afara satului (cuprinzând locul și amenajările necesare), unde se adăpostesc oile și ciobanii și unde se prepară produsele din laptele oilor. ◊
Expr. A închide lupul în stână = a-și aduce dușmani în casă.
A veni la spartul stânii = a veni prea târziu. –
Et. nec.