stamboală - explicat in DEX

stamboală (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
STAMBOÁLĂ, stamboale, s. f. (Reg.) Baniță; conținutul unei banițe. ◊ Loc. adv. Cu stamboala = din belșug, foarte mult. – Din tc. istambol[kileri].

stamboală (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
stamboálă (reg.) s. f., g.-d. art. stamboálei; pl. stamboále

stamboală (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
stamboală f. baniță sau chilă de Stambul: descarc la zamboale și ’ncarc la stamboale POP.

stamboală (Dicționaru limbii românești, 1939)
stamboálă f., pl. e (turc. istambol-kilé, chilă de Stambul; bg. stamboliĭa, sac de ovăs). Est. Baniță. – Și stambol, n., pl. oale = 12 ocale.

stamboală (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
STAMBOÁLĂ, stamboale, s. f. (Reg.) Baniță; conținutul unei banițe. ◊ Loc. adv. Cu stamboala = din belșug, foarte mult. — Din tc. istambol[kileri].