stambă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)STÁMBĂ, (
2)
stămburi, s. f. 1. Țesătură de bumbac cu desene imprimate în culori, folosită la confecționarea îmbrăcămintei de vară pentru femei.
2. (La
pl.) Varietăți de stambă (
1). ♦ Obiecte de îmbrăcăminte confecționate din stambă (
1).
3. (
Înv.) Teasc de tipografie. ◊
Expr. (
Fam.)
A se da în stambă = a-și arăta fără să vrea proasta creștere (sau cusururile); a se face de râs. [
Pl. și:
stambe] – Din
ngr. stámba, it. stampa.