stambol (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)STAMBÓL, stamboli, s. m. Monedă de aur turcească, care a circulat și în țările românești în
sec. XVIII. – Din
tc. Istambol „Constantinopol”.
stambol (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)stamból s. m.,
pl. stambólistambol (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)STAMBÓL, stamboli, s. m. Monedă de aur turcească, care a circulat și în Țările Române în
sec. XVIII. — Din
tc. Istambol „Constantinopol”.