staccato (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)STACCÁTO adv. (Indică modul de executare a unei compoziții muzicale) Izolat prin pauze scurte de celelalte note; în mod sacadat. ♦ (Substantivat,
n.) (Parte dintr-o) compoziție muzicală executată în mod sacadat. –
Cuv. it.staccato (Dicționar de neologisme, 1986)STACCÁTO adv. (
Muz.; ca indicație de execuție) Separând, depărtând net fiecare notă; separat, despărțit. //
s.n. Compoziție sau parte a unei compoziții executată în modul descris mai sus. [Pl. invar. / < it., fr.
staccato].
staccato (Marele dicționar de neologisme, 2000)STACCÁTO I.
adv. (muz.) sacadat, separând net fiecare notă. II. s. n. parte dintr-o compoziție muzicală executată în acest mod. (< it.
staccato)
staccato (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)staccáto (
it.)
adv.staccato (Dicționaru limbii românești, 1939)*staccáto adv. (it.
staccato, despărțit, detașat).
Muz. A cînta staccato, a cînta fiecare notă separat, nu
legato. S. n. pl.
turĭ. Pasaj cîntat așa. V.
sacadat.staccato (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)STACCÁTO adv. (Indică modul de executare a unei compoziții muzicale) Izolat prin pauze scurte de celelalte note; în mod sacadat. ♦ (Substantivat,
n.) (Parte dintr-o) compoziție muzicală executată în mod sacadat. —
Cuv. it.