ștachetă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ȘTACHÉTĂ, ștachete, s. f. 1. (
Reg.) Ulucă, leaț.
2. Bară subțire, așezată transversal, confecționată din lemn, metal sau material plastic, peste care trebuie să sară sportivii la întreceri sau la exerciții de atletism, fără să o atingă. [
Var.:
stachétă s. f.,
ștachéte s. m.] – Din
germ. Staket.