stacană - explicat in DEX

stacană (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
STACÁNĂ, stacane, s. f. (Pop. și fam.) Cană de pământ, ceașcă sau pahar mare. ♦ Conținutul unui astfel de vas. [Var.: (reg.) stacán s. n.] – Din rus. stakan.

stacană (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)
stacánă (-ne), s. f. – (Mold.) Vas. – Var. stacan. Sl. stokanŭ (Cihac, II, 359), cf. rus. (do)stakanŭ.

stacană (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
stacánă (pop., fam.) s. f., g.-d. art. stacánei; pl. stacáne

stacană (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
stacană f. Mold. cană mare: trage-o stacană de bere AL. [Rus. STAKANŬ, pahar].

stacană (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
STACÁNĂ, stacane, s. f. (Pop. și fam.) Cană de pământ, ceașcă sau pahar mare. ♦ Conținutul unui astfel de vas. [Var.: (reg.) stacán s. n.] — Din rus. stakan.