stabili (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)STABILÍ, stabilesc, vb. IV.
1. Tranz. A determina, a fixa; a hotărî, decide, a preciza.
2. Tranz. A aduce dovezi, a demonstra;
p. ext. a descoperi.
3. Tranz. A înfăptui, a realiza; a întemeia, a înființa, a institui. ◊
Expr. A stabili legătura (sau
legături)
cu cineva = a comunica cu cineva.
4. Tranz. și
refl. A (se) așeza (definitiv) într-un loc; a (se) statornici, a (se) instala. – Din
lat.,
it. stabilire.stabili (Dicționar de neologisme, 1986)STABILÍ vb. IV. 1. tr. A hotărî, a decide, a preciza.
2. tr. A înfăptui, a realiza.
3. tr., refl. A (se) așeza într-un loc. [< it., lat.
stabilire].
stabili (Marele dicționar de neologisme, 2000)STABILÍ vb. I. tr. 1. a hotărî, a decide, a preciza. 2. a înfăptui, a realiza. II. tr., refl. a (se) așeza într-un loc. (< lat., it.
stabilire)
stabili (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)stabilí (a ~) vb.,
ind. prez. 1
sg. și 3
pl. stabilésc, imperf. 3
sg. stabileá; conj. prez. 3
să stabileáscăstabilì (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)stabilì v.
1. a fixa într’un loc, a instala:
a stabili un ospiciu; 2. a dovedi:
lucrul a fost stabilit; 3. a se așeza undeva:
s’a stabilit la Paris.stabili (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)STABILÍ, stabilesc, vb. IV.
1. Tranz. A determina, a fixa; a hotărî, decide, a preciza.
2. Tranz. A aduce dovezi, a demonstra;
p. ext. a descoperi.
3. Tranz. A înfăptui, a realiza; a întemeia, a înființa, a institui. ◊
Expr. A stabili legătura (sau
legături)
cu cineva = a comunica cu cineva.
4. Tranz. și
refl. A (se) așeza (definitiv) într-un loc; a (se) statornici, a (se) instala. —
Din lat.,
it. stabilire.