spută (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SPÚTĂ, spute, s. f. (
Livr.) Mucozitate expectorată de cineva; flegmă. – Din
lat. sputum, it. sputo.spută (Dicționar de neologisme, 1986)SPÚTĂ s.f. Mucozitate, expectorație; flegmă. [< lat.
sputum].
spută (Marele dicționar de neologisme, 2000)SPÚTĂ s. f. expectorație. (< lat.
sputum, it.
sputo)
spută (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)spútă s. f.,
g.-d. art. spútei; pl. spútespută (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SPÚTĂ, spute, s. f. Mucozitate expectorată de cineva; flegmă. —
Din lat. sputum, it. sputo.