sputnic (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SPÚTNIC, sputnici, s. m. Satelit artificial al Pământului (lansat în Rusia). – Din
rus. sputnik. Cf. fr. spoutnik.sputnic (Dicționar de neologisme, 1986)SPÚTNIC s.m. Satelit artificial. [< rus.
sputnik].
sputnic (Marele dicționar de neologisme, 2000)SPÚTNIC s. m. satelit artificial al Pământului, lansat în fosta URSS. (< rus.
sputnik)
sputnic (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)spútnic s. m.,
pl. spútnicisputnic (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SPÚTNIC, sputnici, s. m. Numele a zece sateliți artificiali ai Pământului lansați de fosta URSS. — Din
rus. sputnik. Cf. fr. spoutnik.