spuză (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SPÚZĂ, (rar)
spuze, s. f. 1. Cenușă fierbinte (amestecată cu jeratic). ◊
Expr. A trage spuza pe turta sa = a încerca să-și creeze un avantaj, să profite de ceva (pe seama altuia).
2. Fig. Număr foarte mare, mulțime, droaie, grămadă; spuzeală. –
Lat. *spudia (=
spodium).