spurcare - explicat in DEX



spurcare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
SPURCÁRE s. f. Acțiunea de a (se) spurca; murdărire; fig. profanare, pângărire. – V. spurca.

spurcare (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
spurcáre s. f., g.-d. art. spurcắrii

spurcare (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
SPURCÁRE s. f. Acțiunea de a (se) spurca; murdărire; fig. profanare, pângărire. — V. spurca.