spumegător(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) SPUMEGĂTÓR, -OÁRE,spumegători, -oare, adj., s. m. 1. Adj. (Rar) Care spumegă. 2. S. m. (Înv.; în sintagma) Spumegător de mare = pirat. – Spumega + suf. -ător.
spumegător(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) spumegătór (rar) adj. m., pl. spumegătóri; f. sg. și pl. spumegătoáre
spumegător(Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929) spumegător a. care spumegă.
spumegător(Dicționaru limbii românești, 1939) spumegătór, -oáre adj. Care spumegă: șampania e vin spumegător. – Ca neol. spumant (lat. spumans, fr. écumant).
spumegător(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) SPUMEGĂTÓR, -OÁRE,spumegători, -oare, adj., s. m. 1. Adj. (Rar) Care spumegă. 2. S. m. (înv.; în sintagma) Spumegător de mare = pirat. — Spumega + suf. -ător.