spumega (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SPUMEGÁ, spúmeg, vb. I.
Intranz. 1. (Despre lichide; la
pers. 3) A face spume (
1) (în urma agitării, a unei reacții etc.); a fi plin de spumă; a spuma.
2. (Despre animale, mai ales despre cai; la
pers. 3) A se acoperi de spumă (
3), a face clăbuci la gură; a spuma. ◊
Expr. A spumega de furie (sau
de mânie) = a fi foarte mâniat.
3. Fig. A fi exuberant, a clocoti de viață. – Din
spumă (după
fumega).