spumegai (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SPUMEGÁI s. n. (Rar) Spumă murdară, urâtă. – Din
spumă (după
mucegai, putregai).
spumegai (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)spumegái (rar)
s. n.spumegai (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SPUMEGÁI s. n. (Rar) Spumă murdară, urâtă. — Din
spumă (după
mucegai, putregai).