spumant - explicat in DEX

spumant (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
SPUMÁNT, spumanți, s. m. (Adesea adjectival) Substanță care, dizolvată într-un lichid, formează în acesta o spumă stabilă. ♦ Soluție care conține o asemenea substanță. Spumant de baie. – Spumă + suf. -ant. Cf. it. spumante.

spumant (Dicționar de neologisme, 1986)
SPUMÁNT, -Ă adj., s.m. (Substanță, vin) care produce spumă, spumos. ♦ (Liv.) Șampanie. [< it. spumante].

spumant (Marele dicționar de neologisme, 2000)
SPUMÁNT, -Ă adj., s. m. (substanță, vin) care produce spumă. (< it. spumante)

spumant (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
spumánt¹ adj. m., pl. spumánți; f. spumántă, pl. spumánte

spumant (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
spumánt² s. m., pl. spumánți

spumant (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
SPUMÁNT, spumanți, s. m. (Adesea adjectival) Substanță care, dizolvată într-un lichid, formează în acesta o spumă stabilă. ♦ Soluție care conține o asemenea substanță. Spumant de baie. ♦ (Despre vin) Care face spumă când este deschisă sticla și se toarnă în pahare, datorată fermentării incomplete sau unui procedeu special de fabricație. — Spumă + suf. -ant. Cf. it. spumante.