sporulație (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SPORULÁȚIE s. f. (
Bot.) Proces de formare a sporilor
1; mod de reproducere asexuată prin spori
1. – Din
fr. sporulation.sporulație (Dicționar de neologisme, 1986)SPORULÁȚIE s.f. 1. Proces de formare a sporilor la o plantă.
2. Reproducere asexuată prin spori, la sporozoare. [Gen.
-iei. / cf. fr.
sporulation].
sporulație (Marele dicționar de neologisme, 2000)SPORULÁȚIE s. f. 1. sporogeneză. 2. reproducere asexuată prin spori, la sporozoare. (< fr.
sporulation)
sporulație (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)sporuláție (-ți-e) s. f.,
art. sporuláția (-ți-a), g.-d. sporuláții, art. sporuláțieisporulație (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SPORULÁȚIE s. f. (
Bot.) Proces de formare a sporilor
1; mod de reproducere asexuată prin spori
1. — Din
fr. sporulation.