sporovăì - explicat in DEX

sporovăi (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
SPOROVĂÍ, sporovăiésc, vb. IV. Intranz. (Pop. și fam.) A vorbi mult și fără rost; a flecări, a trăncăni. [Var.: (reg.) sporovoí vb. IV] – Probabil contaminare între spori și ciorovăi.

sporovăi (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)
sporovăí (-ăésc, -ít), vb. – A vorbi, a trăncăni, a flecări. – Var. sporăvăi, sporovoi, sporoji și der. Creație expresivă, cf. ciorovăi, dorovăi. Legătura cu spor „folos, cîștig” (Cihac, II, 359), cu sl. sŭporŭ „luptă” (Tiktin) sau cu bg. sboruvam (Conev 94) nu pare evidentă. – Der. sporovăială, s. f. (flecăreală, trăncăneală); sporovăitor, adj. (flecar, trăncănitor).

sporovăi (Dicționar de argou al limbii române, 2007)
sporovăi, sporovăiesc v. i. a flecări, a vorbi mult și fără rost

sporovăi (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
sporovăí (a ~) (pop., fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. sporovăiésc, imperf. 3 sg. sporovăiá; conj. prez. 3 să sporovăiáscă

sporovăi (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
SPOROVĂÍ, sporovăiesc, vb. IV. Intranz. (Pop. și fam.) A vorbi mult și fără rost; a flecări, a trăncăni. [Var.: (reg.) sporovoí vb. IV] — Probabil contaminare între spori și ciorovăi.

sporovăì (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
sporovăì v. a toca verzi și uscate: nu sporovăi mai mult ISP. [Lit. a spori din gură (finala sub influența analogică a lui ciorovăì)].