sporovăi (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SPOROVĂÍ, sporovăiésc, vb. IV.
Intranz. (
Pop. și
fam.) A vorbi mult și fără rost; a flecări, a trăncăni. [
Var.: (
reg.)
sporovoí vb. IV] – Probabil contaminare între
spori și
ciorovăi.