sporogon (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SPOROGÓN, sporogoni, s. m. Sporofit al mușchilor. – Din
fr. sporogone.sporogon (Dicționar de neologisme, 1986)SPOROGÓN s.m. Reproducător cu spori, care se găsește, de exemplu, la mușchiul-de-pământ. [< fr.
sporogone, cf. gr.
spora – sămânță,
gonos – naștere].
sporogon (Marele dicționar de neologisme, 2000)SPOROGÓN s. m. organ, de forma unei urne, în care se formează sporii, la briofite. (< fr.
sporogone)
sporogon (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)sporogón s. m.,
pl. sporogónisporogon (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SPOROGÓN, sporogoni, s. m. Sporofit al mușchilor. — Din
fr. sporogone.