sporiș (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))SPORÍȘ, sporiși, s. m. (
Bot.) Troscot. –
Sb. sporiš.sporiș (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)sporiș m.
Bot. Tr. verbină. [Rus. SPORYȘĬ (planta e cu
spor la anumite boale)].
sporiș (Dicționaru limbii românești, 1939)sporiș m. (vsl.
sporyši, bg.
sporež, cr. rut.
spóriš, rus.
spóryš).
Olt. Albăstriță.
Buc. Verbină (După alțiĭ, și
sporș). Troscot (Panf. Mit. pop. I). Ștevie (
rumex conglomeratus).