spontaneu (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SPONTANÉU, -ÉE adj. v. spontan.spontaneu (Dicționar de neologisme, 1986)SPONTANÉU, -ÉE adj. v.
spontan.
spontaneŭ (Dicționaru limbii românești, 1939)*spontanéŭ, -
ée adj., pl.
eĭ, ee (fr.
sponianée, d. lat.
spontáneus). Făcut din îndemn propriŭ, nu silit:
manifestațiune spontanee. Care se mișcă pin sine fără cauză aparentă:
mișcările inimiĭ îs spontanee. Generațiune spontanee, animale saŭ plante care, după uniĭ naturaliștĭ, se produc fără sămînță anterioară. Adv. În mod spontaneu. – Maĭ rar și
spontan.spontaneu (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SPONTANÉU, -ÉE adj. v. spontan.