sponcă - explicat in DEX

sponcă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
SPÓNCĂ, sponci, s. f. 1. (Reg.) Copcă; agrafă; cataramă. 2. (Pop. și fam.; în loc. adv. și adj.) Pe sponci = (care este) în cantitate mică, puțin. – Din rus. sponka, ucr. špon'ka.

sponcă (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)
spóncă (-ci), s. f. – Copcă, agrafă, cataramă. – Pe sponci, în cantitate mică. Pol. szponka, sb., cr., slov. sponka (Cihac, II, 268; Conev 85). Expresia pe sponci (de a cărei identitate cu sponcă se îndoiesc Cihac și Tiktin) trebuie să se explice prin sensul de „ajustat, apretat”, ca la hainele care abia pot fi încheiate.

sponcă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
spóncă (reg.) s. f., g.-d. art. spóncii; pl. sponci

sponcă (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
sponcă f. Mold. 1. copcă, cataramă: a ei haină s’a desprins din sponci EM.; 2. pl. pe sponci, cu mare economie: mâncarea cam pe sponci, dar apa mila Domnului CR. [Pol. SZPONKA, agrafă].

sponcă (Dicționaru limbii românești, 1939)
spóncă f., pl. ĭ (pol. szpona, szponka, spona, sponcă, spinka, szpinka, sponcă, boton; ceh. spona, spin, spinka, sponcă; rus. spóna, pedică, spenëk, cuĭu catarameĭ, zapóna, cataramă, záponka, boton; sîrb. spona, pedică, lațurĭ, sponka, sponcă, d. vsl. pentipinon, a răstigi, sŭ-penti, a lega, a îndoi, sŭ-pinati, a împedeca, sŭ-pona, pedică. V. pripon, opintesc). Est. Copcă, cîrligel care se prinde într’o verigută șl ține încheĭată o haĭnă. Pe sponcĭ, în mică cantitate, maĭ puțin de cît ar trebui: mîncare cam pe sponcĭ. V. spelcă.

sponcă (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
SPÓNCĂ, sponci, s. f. 1. (Reg.) Copcă; agrafă; cataramă. 2. (Pop. și fam.; în loc adv. și adj.) Pe sponci = (care este) în cantitate mică, puțin. — Din rus. sponka, ucr. špon’ka.