spițărat (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SPIȚĂRÁT, -Ă, spițărați, -te, adj. (
Reg.) Împodobit cu dantele, cu horbote. –
Spițuri +
suf. -at.spițărat (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)spițărát (
reg.)
adj. m.,
pl. spițăráți; f. spițărátă, pl. spițărátespițărat (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SPIȚĂRÁT, -Ă, spițărați, -te, adj. (
Reg.) împodobit cu dantele, cu horbote. —
Spițuri +
suf. -
at.