spițereasă(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) SPIȚEREÁSĂ,spițerese, s. f. (Pop.) 1. Farmacistă. 2. Soție de spițer. – Spițer + suf. -easă.
spițereasă(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) spițereásă (înv., pop.) s. f., g.-d. art. spițerései; pl. spițerése
spițereasă(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) SPIȚEREÁSĂ,spițerese, s. f. (înv. și pop.) 1. Farmacistă. 2. Soție de spițer. — Spițer + suf. -easă.