spițelnic - explicat in DEX

spițelnic (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
SPIȚÉLNIC, spițelnice, s. n. Sfredel cu care se fac găuri în butucul și în obezile roții pentru a se monta spițele; sfredel lung și subțire (pentru găuri mici); butelnic. – Spiță + suf. -elnic.

spițelnic (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
spițélnic s. n., pl. spițélnice

spițelnic (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
spițelnic n. Mold. sfredel, cu trei coarne, cu care se găurește căpățâna roții spre a-i pune spițele.

spițelnic (Dicționaru limbii românești, 1939)
spițelnic n., pl. e (d. spiță). Sfredel cu treĭ colțĭ de făcut găurĭ în care să intre capetele spițelor. V. cepar.

spițelnic (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
SPIȚÉLNIC, spițelnice, s. n. Sfredel cu care se fac găuri în butucul și în obezile roții pentru a se monta spițele; sfredel lung și subțire (pentru găuri mici); butelnic. — Spiță + suf. -elnic.