spiral (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SPIRÁL, -Ă, spirali, -e, s. f.,
adj. 1. S. f. Curbă plană deschisă care se rotește (sau se înfășoară) în jurul unui punct fix;
p. ext. obiect care are această formă.
2. Adj. Care are formă de spirală (
1); spiralat. – Din
fr. spiral.spiral (Dicționar de neologisme, 1986)SPIRÁL, -Ă adj. Care are forma unei
spirale. // V.
spiro1-. //
s.n. Bandaj format prin înfășurarea benzii în spirală. [< fr.
spiral].
spiral (Marele dicționar de neologisme, 2000)SPIRÁL, -Ă I.
adj. care are forma unei spirale. II. s. n. bandaj prin înfășurarea bandei în spirală. (< fr.
spiral, germ.
Spiral)
spiral (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)spirál adj. m.,
pl. spiráli; f. spirálă, pl. spirálespiral (Dicționaru limbii românești, 1939)*spirál, -ă adj. (mlat.
spiralis, d. lat.
spira, spiră). În formă de spirală:
coarne spirale (ca la berbece). S. f., pl.
e. Geom. Curbă care se învîrtește în prejuru eĭ depărtîndu-se din ce în ce de centru (forma melculuĭ saŭ a șurubuluĭ). Șir de cercurĭ de mărime egală unite pin capetele lor așa cum ar fi o sîrmă de otel răsucită și pusă într’o teavă ca să împingă ceva cînd va fi apesată.
În spirală, în formă de spirală:
o scară în spirală. V.
zigzag.spiral (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SPIRÁL, -Ă, spirali, -e, s. f.,
adj. 1. S. f. Curbă plană deschisă care se rotește (sau se înfășoară) în jurul unui punct fix;
p. ext. obiect care are această formă.
2. Adj. Care are formă de spirală (
1); spiralat. — Din
fr. spiral.