spiculeț (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SPICULÉȚ, spiculețe, s. n. 1. Diminutiv al lui
spic; spicușor, spicuț.
2. Fiecare dintre micile flori sau inflorescențe care împreună formează spicul (
1) plantelor graminee. –
Spic +
suf. -uleț.spiculeț (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)spiculéț s. n.,
pl. spiculéțespiculeț (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SPICULÉȚ, spiculețe, s. n. 1. Diminutiv al lui
spic; spicușor, spicuț.
2. Fiecare dintre micile flori sau inflorescențe care împreună formează spicul (
1) plantelor graminee. —
Spic +
suf. -
uleț.