spicuitor - explicat in DEX

spicuitor (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
SPICUITÓR, -OÁRE, spicuitori, -oare, S. m. și f. Persoană care spicuiește. [Pr.: -cu-i-] – Spicui + suf. -tor.

spicuitor (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
spicuitór (rar) (-cu-i-) s. m., pl. spicuitóri

spicuitor (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
spicuitor m. cel ce spicuește.

spicuitor (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
SPICUITÓR, -OÁRE, spicuitori, -oare, s. m. și f. (Rar) Persoană care spicuiește. [Pr.: -cu-i-] — Spicui + suf. -tor.